Flandra și ediția aniversară Ronde van Vlaanderen

Încă dinaintea sosirii mele din septembrie în Franța începusem să visez la clasice, ieșiri pe DN cu mulți bicicliști și poate chiar înscrierea într-un club/grup mai serios de ciclism. ~~Însă nu a fost chiar așa.~~ Lille este un oraș din nordul Franței, o zonă destul de plată, foarte aproape de granița cu Belgia și bineînțeles aproape de locul de desfășurare a majorității clasicelor de primăvară.

Climatul relativ rece cu vânturi puternice din toate direcțiile a făcut aproape imposibilă practicarea ciclismului pe perioada sfârșitului de an și a iernii. Totuși odată cu luna martie și a temperaturilor maxime de peste 10 grade C lumea a reînceput să facă ceea ce știe mai bine: ciclismul, prin toate formele. În Lille foarte multe persoane folosesc mijloacele de transport auxiliar precum bicicletele personale sau închiriate de la compania de transport public (25e/an – iei bicicleta de unde vrei și o lași unde vrei, în oraș fiind foarte multe rasteluri), trotinete sau skateboard.

Să revenim în Belgia și mai exact în Flandra unde autoritățile au făcut eforturi pentru dezvoltarea infrastructurii iar interesul pentru ciclism este enorm. Toate DN-urile au piste pentru bicicletă pe carosabil dar mai mult, există un sistem de navigație prin puncte pentru traseele de cicloturism. În cazul în care nu ai garmin sau posibilitatea de a încărca traseul pe un dispozitiv, pur și simplu notezi punctele prin care trebuie să treci și pe traseu ai indicatoare la fiecare intersecție.

Odată cu E3-Harelbeke și Gent-Wavelgem (la vreo 50 km de mine) interesul meu pentru această zonă a crescut, nu neapărat pentru cicloturism ci măcar să văd profesioniștii. O cursă s-a desfășurat în timpul săptămânii iar pentru cea de-a doua vremea, a fost instabilă cu șanse mari de ploaie dar și a ultimelor atacuri teroriste, am decis să amân vizita mea în Flandra. Nu am putut lăsa să se întâmple asta și pentru ediția cu numărul 100 a Ronde van Vlaanderen. Am pregătit un weekend la Bruxelles cu bere, ceva tura de cicloturism, bere, mâncare bună, câteva secunde în care vezi elita ciclismului și bere.

Cu bicicleta pe tren este ușor de circulat. Pe teritorul Franței în trenurile regionale accesul cu bicicleta este gratis iar pentru Belgia biletul unui permis de biciletă este 5e. De fiecare dată anunți controlorul în stație că ai bicicletă și ori îți oferă loc într-un vagon pentru biciclete, ori deschide un compartiment special unde îți poți agăța bicicleta. Din păcate în TGV sau Eurostar pentru ruta accesul cu bicicletă nepliabilă este interzis și prin urmare am ales o rută regională schimbând în stația de la Tournai. În total călătoria pentru Lille-Bruxelles pe o distanță de aproximativ 150km a costat 25e (20+5) și a durat 1h 41min. (TGV-ul costă 19e și face 35 minute). Așadar am plecat de sâmbătă dimineață la Bruxelles.

Tot pentru sâmbătă am pregătit și un traseu cu plecare din Oudenaarde, locul de finish pentru Turul Flandrei și de start-finish pentru cursa de elite feminine dar și pentru cursa populară de amatori desfășurată în acea zi (ca de obicei, cu o zi înainte de cursa oficială). Totodată Oudenaarde reprezintă și Mecca ciclismului Belgian. Tot cu trenul am ajuns și acolo. Surpriză: fiind deja ora 14h controlorul ne-a întrebat dacă am venit în Oudenaarde pentru ciclism și ne-a certat spunându-ne că toată lumea vine de dimineață nu precum am făcut noi. Ne-am cerut totuși scuze spunând că nu suntem mereu chiar așa de leneși.

Odată ieșiți din gară au început să se vadă grupurile de cicliști. Am luat-o și noi în direcția pieței centrale să vedem ce se întâmplă. Mirosea a sărbătoare cu oameni pregătiți pentru evenimentul major de duminică. A fost și locul nostru de plecare în plimbarea către Gent. Traseu de aproximativ 70 km predominant asfalt și plăci din beton dar și sectoare de pavate, bucăți de pământ din Strade-Bianche. Spre surprinderea mea drumul era construit și prin fața caselor (superbe) dar și prin mijlocul câmpului. Navigarea am făcut-o prin sistemul de puncte scrise pe hârtie. Ne-am pierdut doar de două ori ratând semnele din cauza amplasării lor. Ca de obicei cerul înnorat soarele ieșind de câteva ori pentru câteva minute. Mă gândeam totuși ‘ehh măcar nu plouă’ însă nu au trecut 10 minute și primele picături au început să apară. Eram totuși aproape de destinație. Gent este un oraș superb pe care l-am vizitat deja de patru ori. Am încheiat cu o lasagna și o bere și am luat trenul înapoi către Bruxelles. Mi se pare grozav faptul că poți ieși oriunde cu bicicleta și dacă se înnoptează, te-ai plictisit sau ai obosit, poți lua oricând trenul înapoi spre casă, acestea circulând frecvent.

Duminică a fost ziua de performance pentru elite și de relax pentru noi. Știam că este aproape imposibil să îi vedem pe cicliști pe una dintre cățărările faimoase și spectaculoase ale cursei și am plecat către aceeași parte de finish, traseul lor făcând câteva bucle prin zonă. Am ales o străduță prin fața caselor oamenilor, ieșiți și ei îmbrăcați în haine de sărbătoare cu câte-un pahar de șampanie, vin, bere, să vadă elita. Pe plat nu înțelegi mare lucru din peloton, trece pe lângă tine cu viteză foarte mare. Și zona finish-ului a fost aglomerată, probabil mii de spectatori în zona tribunelor și în piața centrală unde erau amplasate scena și marile ecrane. Pe lângă riderii belgieni foarte cunoscuți în ținut precum Tom Boonen, Greg Van Avermaet, este clar că și Fabian Cancellara este foarte simpatizat în Flandra. Publicul a fost în delir și pentru Peter Sagan când acesta se apropia de linia de finish câștigând prima cursă monument din sezon sub tricoul de campion mondial.